Clădirea a fost construită în 1913 pe teritoriul ocupat de conacul lui I.I. Semigradov. Arhitectura este în spiritul modernului în baza arhitecturii clasice. În 1940 era sediul Băncii Româneşti.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul în formă de "T", cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Planimetria a rezultat din exigenţele organizării procesului bancar, cu sala de operaţie luminoasă, orientată în adâncul parcelei. Birourile funcţionarilor sunt amplasate spre stradă, cu intrare din culoarul comun de intrare.
Faţada principală are o compoziţie simetrică, alcătuită din şapte axe, dintre care cinci sunt goluri de ferestre, şi una este intrarea principală în clădire, amplasată central. Clădirea, deşi mică în dimensiuni, creează o impresie de grandoare, graţie iluziei optice a acţiunii perspectivei, care evidenţiază partea centrală, soluţionată sub forma unui rezalit, flancat de aripi laterale, mai joase şi cu ferestre înguste, alungite vertical. Paramentul este din zidărie aparentă, din piatră fasonată cu detaliile cioplite. Decoraţia plastică este tributară clasicismului, cu dominarea elementelor ordinului doric: flancarea intrării prin două coloane, cornişa cu denticule, imitaţia unor triglife, dar stilizate sub influenţa modernului. Rezalitul central domină printr-un atic din piatră, element al parapetului cu baluştri. Ferestrele sunt cu ancadramente, pe un fundal adâncit, cu discuri care înlocuiesc cornişele obişnuite, şi lesenele cu striuri din plinurile dintre ferestre – semne sigure ale stilului modern.