Complexul edilitar a rezultat în perioada postbelică prin comasarea a două proprietăţi imobiliare, care anterior purtau numerele 32 (literul A) şi 34 (literul G).
Literul A. Clădirea, reprezentând o proprietate imobiliară separată, constituită din în două etape: partea veche la mijlocul secolului al XIX-lea, la care, şi partea nouă -pe la sfârşitul aceluiaşi secol. În 1940 proprietar era atestat un oarecare Lidid.
Este o casă de locuit cu planul unghiulară în plan, cu o aripă alungită în adâncul parcelei, ridicată într-un parter pe un demisol înalt, cu faţada principală, alungită, aliniată la linia roşie a străzii. Faţada are nouă axe, dintre care opt erau goluri de ferestre şi una – uşa intrării (azi astupată), amplasată lateral, spre stânga, unde se afla poarta intrării. Iniţial era o casă cu planul rectangular, cu faţada alcătuită din cinci axe. La faţada posterioară se afla o galerie alungită. Porţiunea nouă, cu patru axe, a fost adăugată spre stânga, ridicată în două niveluri, pe un demisol înalt, cu colţul interior rotunjit. Prin această porţiune, printr-un portic plat, avea loc intrarea în clădire. Arhitectura faţadelor este în spirit eclectic în baza clasicismului. Fosta intrare şi conţurile casei sunt întărite vizual cu pilaştri ordinului doric, cu fusul în caneluri, care susţin partea superioară a peretelui tratată ca un antablament, friza căruia este din panouri îngemănate, axate pilaştrilor şi plinurilor dintre ferestre. Ferestrele rectangulare sunt lipsite de ancadramente. Un element decorativ prezintă cornişa ferestrelor din demisol, cu partea superioară în semicerc şi îngemănarea pilaştrilor de la colţul casei opus porticului.
Literul G. Constă din două clădiri, una în două etaje şi alta într-un parter, care formau o proprietate imobiliară aparte. Primele informaţii documentare sunt din 1858, când proprietar era subcolonelul Mihail Şciokin. La sfârşitul anilor 80 ai secolului al XIX-lea, o parte a acestei proprietăţi a fost achiziţionată de avocatul Eugeniu Keningşanţ, care demolează vechile construcţii şi pe acel loc construieşte două case. În 1940 proprietari sunt atestaţi Seila şi Bercu Sterenberg.
Casa în două niveluri este descrisă la nr. 156, str. Bucureşti, 59 Vilă urbană. Este construită la începutul secolului al XX-lea, a fost deteriorată în anii celui de al doilea război mondial şi refăcută postbelic. Faţada este aliniată la linia roşie a străzii. Arhitectura este în spirit eclectic cu reminiscenţe baroce. Faţada cu trei axe, are o compoziţie asimetrică, cu un rezalit lateral, prin care are loc intrarea în clădire, dominat de balconul etajului, flancat de două semicoloane cu aspect de portic, încununat de un fronton în segment de cerc. Paramentul parterului este în bosaje orizontale, etajului – neted, pe fundalul căruia contrastează detaliile arhitectonice – semicolanele corintice, ancadramentele ferestrelor dominate de cornişe, friza şi cornişa cu denticule.
Casa într-un parter este construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, parţial pe un demisol, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor Vlaicu Pârcălab şi Bucureşti. Planimetria este simplă, bazată pe un perete longitudinal, cu odăile legate în anfiladă circulară.
Faţada principală, orientată spre strada Bucureşti, are nouă axe, iniţial toate erau goluri de ferestre, dintre care una a fost transformată la un timp necunoscut în gol de intrare principală, evidenţiată de un rezalit încununat cu un fronton triunghiular. Arhitectura faţadei laterale a fost şi ea modificată, având iniţial cinci axe, dintre care patru erau goluri de ferestre (fiecare pereche de ferestre fiind înlocuite cu câte o fereastră largă rectangulară) şi unul al uşii de intrare în casă (astăzi astupată cu zidărie), amplasat într-un portic lateral, aflat lângă poarta în curte. Intrarea avea loc prin galeria alungită de-a lungul faţadei posterioare, lărgită cu o terasă cu colţurile tăiate oblic, astăzi construită cu zidărie.
Colţurile faţadei orientate spre strada Bucureşti sunt evidenţiate de rezalite, cu trei ferestre, cu partea superioară în arcuri în plin cintru, dominate prin atice din piatră, alcătuite din tumbe laterale şi un fronton triunghiular, care făceau parte din parapetul clădirii (grilajul din metal a dispărut). Intrările în casă şi colţurile clădirii sunt flancate de pilaştri, care susţin partea superioară a pereţilor, care formează impresia de antablament.
