Sediul teatrului pentru copii şi tineret s-a format prin comasarea a două clădiri – una cu funcţii comerciale şi alta de cult.
Primele informaţii documentare sunt din 1838, când pe acest loc se aflau două case, proprietară fiind Elisaveta Ruseanskaia, iar din 1838 până în 1908 – familia Procupeţ. În 1908 o casă de locuit a fost cumpărată de asesorul de colegiu Egor Constantin Neaga, care o demolează şi între anii 1908 şi 1914 construieşte o clădire într-un parter, ridicată pe un demisol, o unitate comercială. În 1940 proprietari sunt atestaţi Diner şi Pinhus Grinberg, lor aparţinând două proprietăţi imobiliare, una distrusă fiind la colţul străzii. În timpul celui de al doilea război mondial, în locul clădirii distruse este începută construcţia unei case, apoi – a unei sinagogi, care nu a fost ridicată mai sus de nivelul ferestrelor. În perioada postbelică, construcţia a fost finisată. La sfârşitul anilor 60 ai secolului al XX-lea, clădirile au fost comasate, cu amenajarea interioarelor pentru teatrul Luceafărul. În anii 80 ai secolului al XX-lea, a fost restaurată, arhitect Malahov, când i s-a alăturat o scară lată în faţă cu trepte din marmură.
Clădirea teatrului ocupă colţul cartierului, aliniată cu faţada principală la linia roşie a străzii Veronica Micle şi cu faţada laterală – la fosta piaţă "Rondul Negustăresc", formată la intersecţia cu strada Vasele Alexandri. Faţada principală are o compoziţie rezultată din comasarea a două clădiri, partea unde se află vestibulul, foaierul, bufetul, are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei rezalite, cu intrarea amplasată central, cu arhitectura în stil modern, a doua – sala de teatru, cu cinci axe compoziţilonale, toate goluri de ferestre.
