Până în 1905 parcela de pământ, aflată la colţul străzilor, aparţinea mănăstirii Mormântul Domnului. În 1905 acest teritoriu cu construcţii vechi a trecut în proprietatea statului şi oraşul l-a dăruit pentru construcţia spitalului comunităţii mănăstirii Hârbovăţ a surorilor medicale. După construcţia clădirii de colţ, secţia de construcţii a Cârmuirii guberniale, în 1909 a confirmat proiectul unei case cu 2 etaje, care a fost construit în anul 1910. S-a păstrat descrierea din 1915: "Corp de casă cu două etaje, pereţii sunt căptuşiţi cu piatră de calcar, acoperit cu ţiglă de Marsilia". În 1940 proprietari este atestat Ministerul Sănătăţii.
Acuma este semiruinat.
Casa era aliniată la linia roşie a străzii, construită într-un parter şi etaj. Faţada principală era asimetrică, cu cinci axe compoziţionale, patru goluri de ferestre şi una de uşă, dominată de un bowindou la etaj, amplasată lateral spre stânga. Paramentul parterului era evidenţiat prin bosaje proieminente, etajul tencuit cu imitaţia bosajelor. Din detaliile arhitectonice, tributare eclecticii cu reminiscenţe neorenesanse, s-au păstrat consolele bowindoului acoperite cu frunze de acant.
Mai târziu, din partea curţii interioare a fost alipit un corp de casă în trei etaje, şi toată proprietatea imibiliară era cu apartamente de închiriat.
