La sfârşitul secolului al XIX-lea primarul oraşului, K. Schmidt a înaintat iniţiativa construcţiei unui sediu nou pentru Duma orăşenească, pe locul ocupat de depoul de pompieri. Proiectarea a fost încredinţată arhitectului oraşului de atunci Mitrofan Elladi. În ajutorul său a fost invitat A. I. Bernardazzi. Arhitectura clădirii este în spirit eclectic în baza arhitecturii renaşterii italiene.
Construcţia sediului Dumei a fost terminată în 1902. În timpul celui de al doilea război mondial, clădirea a fost deteriorată puternic, fiind reconstruită în anii postbelici după fotografiile clădirii, responsabil fiind arhitectul oraşului din acest timp R. Kurtz.
Clădirea, ridicată în două niveluri, cu planul în formă de careu, ocupă colţul cartierului, mărginit lateral de strada Vlaicu Pârcălab, construită cu faţadele principale pe liniile roşii ale străzilor. Faţadele sunt înviorate de rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, în care se află intrări în unităţile comerciale de la parter şi intrarea în curtea interioară a primăriei. Intrarea principală este soluţionată printr-un rezalit amplasat la colţul clădirii, încununat cu un turn cu orologiu, vechi simbol al autoadministrării urbane, intrarea dominată de volumul unui balcon-tribună, element de aceiaşi origine istorică. Circulaţia pe verticală este soluţionată pe o scară cu trei rampe cu treptele din marmură. Planimetria este pe baza culoarului central, lateral căruia se află birourile. Cele mai importante cabinete ale primarului şi funcţionarilor principal, sunt amplasate în rezalite, cu ieşire la Deasupra intrării principale se află o sală polivalentă cu o configuraţie poligonală, înscrisă în configuraţia colţului. Decoraţia plastică, bazată pe combinaţie de forme medievale gotice şi renascentiste specifice Toscanei, este activă, reprezentată prin ferestre circulare, înscrise în ancadrament ogival în partea superioară, turnuleţe de colţ, mascaroane, bosaje masive la colţurile rezalitelor, la ancadramente şi paramentul etajului, toate faţadele fiind încununate de o cornişă proeminentă susţinută de console cu imitarea unor maşicule.
Pe zidul faţadei principale a fost instalată o placă comemorativă arhitectului A.I. Bernardazzi.
