În 1899 Statul major al regiunii militare Odesa a construit în Chişinău clădirea spitalului militar propriu. Uprava municipală a Chişinăului a oferit un teren viran de pământ la colţul străzilor Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, egală cu 1600 stânjeni pătraţi. Proiectarea a fost oferită lui M.C. Cecherul-Cuşci, care a alcătuit planurile, calculele devizului şi a asigurat supravegherea proiectului. Construcţia s-a terminat în 1905.
În clădirea principală în două etaje erau 29 de încăperi şi 114 ferestre.
Din 1950 este sediul Universităţii de Medicină.
Clădirea este ridicată în două niveluri, amplasată la colţul cartierului, mărginit lateral de strada Mihai Viteazul, aliniată cu faţadele principale la liniile roşii ale străzilor, situată pe un loc înalt, ce-i conferă o monumentalitate sporită. Arhitectura este în spiritul stilului eclectic, cu compoziţia caracteristică pentru stilul neoclasic, cu paramentul tencuit neted. Faţada are o compoziţie simetrică, cu un rezalit voluminos central, în care se află intrarea principală, şi două rezalite plate laterale. Ferestrele au forme ample, rectangulare, fără ancadramente, cu evidenţierea prin cărămidă doar a buiandrugilor în pană. Pereţii exteriori sunt încheiaţi în partea superioară printr-o cornişă cu console, etajele sunt despărţite printr-un brâu sub forma de plintă.
Placă comemorativă medicului Nicolae Testimiţeanu.
