A fost construită la sfârşitul secolului al XX-lea, în stil eclectic, stilizare istorică.
Primele informaţii istorice datează din 1908, când este amanetată. În document sunt descrise clădirile "Moara cu trei niveluri, din piatră, acoperită cu fier, cu un coş din cărămidă arsă. În moară este o fix-maşină cu 10 cai-putere, cu un cazan din aramă pentru aburi, cu două perechi de piatră de moară, cu 6 valţuri şi cu transmisie, cu întreg completul de ustensile mecanice şi de morărit."
Clădirea are un plan rectangular, construită pe linia roşie a străzii Şipotelor, amplasată la confluenţa cu străzile A. Vlahuţă şi Gr. Ureche. Este ridicată în trei niveluri, pe un plan uşor trapezoidal, ajustat la configuraţia terenului. Destinaţia tehnică a edificiului nu este reflectată în exterior, clădirea având aspectul de clădire publică.
Faţadele sunt cu paramentul în zidărie aparentă, cu detaliile cioplite în piatră, nivelurile fiind delimitate contrastant cu cornişe din trei rânduri de cărămidă roşie, cel central – în zimţ. Faţada alungită are parterul şi etajul cu câte cinci axe, goluri de ferestre, toate în arc în plin cintru, cărora le corespund la etajul trei câte două ferestre alungite. Toate ferestrele au arhivolte, care trec în ancadramente pe console. Înălţimea etajului al treilea este mai mică, decât ale celor inferioare. Conform structurii interioare, faţada este împărţită în două sectoare, mărginite vertical de lesene. Faţada îngustă, principală are o compoziţie asimetrică, cu două axe de goluri de ferestre la etaj, cu intrarea amplasată lateral, spre dreapta, dominate de câte două ferestre la etajul doi. Acoperişul este în două pante, cu formarea pinioanelor la faţadele înguste, mărginit de două tumbe şi în centru cu un orificiu circular, conturat cu cărămidă roşie.
