Primele informaţii documentare cu privire la proprietatea imobiliară aflată la colţul cartierului, datează din 1861,când aparţinea nobilului Fedor Ivanovici Suruceanu. În vara anului 1890 Comisia de Construcţie a Dumei urbane a emis permis pentru construcţia unei case din piatră. Casa este compusă din 9 odăi, a fost construită între anii 1891–1892, după proiectul arhitectului urban L. Scheidevandt.
Este o casă construită într-un parter, cu planul rectangular, amplasată cândva la scuarul format de la intersecţia străzii Sf. Ţării cu A. Corobceanu, unde urma să fie construit un castel de apă.
Arhitectura este în stil eclectic, în baza stilului baroc. Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu cinci axe, dintre care sunt patru goluri de fereastră şi unul de uşă, amplasat central. Intrarea are loc printr-un portic din două coloane corintice pe postamente, care susţin un fronton triunghiular. Faţada laterală are o compoziţie simetrică, alcătuită din zece axe, toate de ferestre cu un rezalit central dominat de un fronton triunghiular. Ferestrele cu rotunjiri la capete, au ancadramente cu cornişe în segment de cerc. La colţurile clădirii sunt pilaştri îngemănaţi, pilaştri solitari au fost instalaţi în conformitate cu structura planimetrică.
