Centrul Istoric al Chişinăului – patrimoniul arhitectural al capitalei

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost construit între anii 1901–1906, într-un spirit comun clădirilor şcolare de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Arhitectura reflectă tipul arhitectural al edificiilor de instruire publică, cu influenţe ale arhitecturii naţionale poloneze, manifestate mai ales în detaliile tectonice din lemn.

Clădirea a fost construită pe teritoriul bisericii romano-catolice, marea majoritate a cărei enoriaşi erau polonezii catolici. Este o clădire ridicată într-un nivel, cu planul unghiular, cu latura alungită aliniată străzii Sfatul Ţării. O latură este orientată spre curte, care făcea corp comun cu grădina bisericii romano-catolice. Şcoala era de 7 ani, întrunind şi un club cu o bibliotecă şi o sală de lectură. Clasele se aflau de o parte a unui coridor care străbătea întreaga clădire (azi planul este modificat).

Faţada principală are o compoziţie simetrică cu două rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare. Detaliile de susţinere a streşinii largi din lemn: capetele căpriorilor consolele şi chinga frontoanelor, au un aspect decorativ.

În anii 50–60 ai secolului al XX-lea au fost efectuate modificări, care au schimbat planimetria clădirii. Au dispărut decoraţia plastică a interioarelor.