Primele informaţii documentare datează din vara anului 1855, când a fost cumpărat de la licitaţia organizată de Dumă lotul de pământ cu o suprafaţă de 1800 stânjeni pătraţi către soţia consilierului de colegiu Elisaveta Loran. În 1903 vecinul lor Ide Schpirt a cumpărat o parte a teritoriului viran al curţii, orientat spre strada Sfatul Ţării, dar o parte a terenului, sub forma unei aripi, alungite de-a lungul străzii S. Lazo, a rămas în componenţa proprietăţii Cheşco, unde a fost ridicat un corp secundar de casă aparţinând familiei Cazimir-Cheşco.
A fost o clădire într-un parter, aliniată la linia roşie a străzii S. Lazo. S-a păstrat doar faţada laterală, restul clădirii fiind demolat. Are o compoziţie simetrică, din trei axe, toate goluri de ferestre. Arhitectura era în stil eclectic, cu evidenţierea bolţarilor în pană şi a bosajelor de la ancadramentele ferestrelor, pilaştrii din plinurile dintre ferestre şi de la colţurile clădirii, care susţin un antablament cu friză netedă şi o cornişă din muluri.
