Primele informaţii documentare datează din 1858, când la licitaţia organizată de Duma urbană, maiorul Alexandru Matias a cumpărat un lot de 750 stânjeni pătraţi şi a construit în 1860 o casă la colţul cartierului, într-un nivel, ridicat pe un soclu din piatră, proiectul conformat în 1858. Mai târziu casa a fost arendată pentru şcoala urbană populară, nr. 5, în care se aflau 7 odăi.
Din componenţa fostului conac s-a păstrat doar casa, amplasată la colţul cartierului. Este construită într-un etaj, rectangulară în plan, cu faţadele aliniate liniei roşii a străzilor. Faţadele, simetrice cu rezalite laterale, mărginite cu pilaştri, conţin numai goluri de ferestre, 7 pe faţada orientată spre strada Bucureşti, şi cinci – spre Lazo, cu intrarea în casă din partea curţii interioare. Decoraţia plastică originală a dispărut, fiind înlocuită în timpul ultimei reparaţii cu elemente specifice stilului clasic – friză, cornişe, ancadramente, plite de pervaz cu panouri, etc.
