În 1893 Zisko Aronovici a cumpărat de la licitaţia publică proprietatea privată care aparţinuse nobililor Egor, Dimitru şi Ivan Serbinos, care se afla în prima parte a Chişinăului, pe stradă, nr. 73 (număr vechi), alcătuit dintr-o casă din cărămidă pe fundament din piatră, acoperit cu şindrilă, vechi şi perimat, şi din alte dependinţe. La începutul secolului al XX-lea această proprietate imobiliară a fost cumpărată de către cetăţeanul de onoare prin ereditare a oraşului Chişinău Gheorghe Pronin, care demolează vechile construcţii şi construieşte din piatră o casă într-un etaj, ridicată pe un demisol, şi o atenansă nouă. Casa a fost arendată de Organizaţia basarabeană a judecătorilor de pace.
Este o construcţie rezultată din comasarea a două case de locuit, care în 1940 una aparţinea lui D. Donica-Iordăchescu şi a doua, a lui Blindştein, Finchelştein şi Orel.
Este o casă construită într-un nivel, ridicată pe un demisol înalt, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii. Fiecare imobil şi-a păstrat soluţia arhitecturală, spaţiul dintre imobilele comasate fiind completat cu zidărie şi dominat de un fronton triunghiular. Detaliile au fost simplificate, păstrându-se cordonul dintre soclu şi perete, friza netedă, intrarea înaltă. Interioarele au fost modificate pentru funcţii polivalente, utilizat ca sediu pentru teatrul Alexei Mateevici.
