Primele ştiri documentare privitor la proprietatea imobiliară, datează din 1841, când aparţinea soţiei consilierului titular Maria Constantinovna Ivanova. În aprilie 1852 această proprietate este cumpărată de soţia secretarului de colegiu Alexandra Dubina, care în 1875 demolează vechea casă şi pe acelaşi loc construieşte una într-un etaj, din piatră, acoperit cu olane, după cum rezultă din adeverinţa semnată de A.I. Bernardazzi. În 1940 era proprietatea lui Roiza Crasilşcic.
Este o casă construită într-un nivel, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii. Un perete longitudinal împarte spaţiul interior în două părţi egale, fiecare divizată în odăi, legate în anfiladă circulară. Planimetria este evidenţiată în exterior prin pilaştri cu caneluri. Faţada este asimetrică, cu şapte axe compoziţionale, dintre care şase sunt goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată lateral, spre dreapta, dotată cu un foişor din piatră, dominat de un fronton triunghiular.
Decoraţia plastică este în stil eclectic, cu detalii ale stilului neoclasic, o plintă delimitează friza cornişa, ferestrele cu ancadramente şi panouri de sub plita de pervaz.
În componenţa incintei intră şi doi stâlpi, octogonali în secţiune, de la poarta de acces, cu un coronament în partea superioară. Canaturile porţii din metal cu registrul superior, înzestrat cu ornamente de design artistic, a dispărut.
