Primele ştiri documentare privitor la proprietatea imobiliară, datează din 1841, când aparţinea Domnicăi Sevastianova. În 1887 ea vinde două case şi alte construcţii anexe Mariei Gaiducova. În 1907 M. Gaiduova vinde această proprietate "Societăţii de protecţie a copiilor sărmani evrei din Chişinău", care, între anii 1907 şi 1915 a construit în curte o clădire specială pentru sediul societăţii, realizată într-un etaj, din piatră. Era alcătuită din cinci clase, în care învăţau fără plată copii evreilor. Această utilizare a edificiului a fost atestată şi în 1940. Între anii 1913–1917, în această şcoală, a învăţat Haia Livşiţ (1903–1929), în memoria ei pe peretele şcolii a fost instalată o tăbliţă comemorativă (dispărută).
Şcoala este construită în profunzimea parcelei cu faţada principală orientată spre curte. Clasele sunt iluminate prin ferestre mari, cu intrările dintr-un culoar central. Două ferestre mari, în arc în plin cintru, corespundeau unei săli polivalente. Arhitectura faţadelor este în stil eclectic, în forme simple, în corespundere cu utilizarea clădirii, cu tendinţe de modern. Intrarea acea loc printr-un portic, amplasat în axa de simetrie a faţadei, dominat de un fronton triunghiular, pe fundalul unui atic. Pilaştrii intrării sunt decoraţi cu elementul caracteristic modernului – trei striuri. De o parte şi alta a intrării sunt ferestre mari, cu ancadramente alungite, care ajung la friza de sub cornişa cu muluri.
