În 1873 consilierul efectiv de stat Ivan Ivanov a cumpărat două loturi vecine şi le-a unit. La mijlocul anilor 70, la colţul străzilor Leova şi Nemţească a fost construită o casă într-un etaj cu o mansardă şi o casă cu două etaje, de-a lungul străzii Leova. Autor al proiectului a fost arhitectul de atunci a oraşului A.I. Bernardazzi. În această casă între anii 1919–1940 a locuit primadona de operă şi profesoara de canto a operei din Chişinău Lidia Lipkowsky (1880–1950).
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată într-un parter pe un demisol înalt, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor Serghei Lazo şi Şciusev. Un perete longitudinal împarte spaţiul interior în două părţi egale, fiecare divizată în odăi, legate în anfiladă circulară. Intrarea de onoare este prin faţada principală, dinspre strada Şciusev, de pe o terasă exterioară cu două rampe.
Decoraţia plastică este în stil eclectic, cu detalii ale stilului neoclasic şi multe forme artistice, create de arhitect în baza artei populare. Faţada este simetrică, cu şapte axe compoziţionale, dintre care şase sunt goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată central, într-un rezalit, dominată de un balcon de la răsuflătoarea podului şi încununat cu atice. La colţurile clădirii sunt instalate tumbe împodobite la colţuri cu motivul florii de piatră, care este utilizat şi la decorarea ancadramentelor ferestrelor. Faţada laterală are trei axe, toate ferestre (o fereastră a fost înlocuită cu o uşă de intrare), alungită de o casă într-un nivel, alipită dinspre strada Serghei Lazo, şi de casa paznicului, lângă care se afla intrarea secundară în imobil. În această latură se afla sala de muzică, în care erau organizate serate muzicale. Faţadele principale sunt în zidărie aparentă din piatră făţuită în combinaţie cu piatră spartă, cu factură aspră şi fracţie mică. Din piatră făţuită sunt formate ancadramentele ferestrelor, lesenele între ferestre, şi coronamentul pereţilor, care combină o friză din două şiruri de denticule cu turnuleţe în consolă, care la colţuri trec în motivul florilor de piatră, caracteristice pentru zona etnografică a cursului inferior al râului Răut.
