În 1871 soţia asesorului de colegiu Elena Alexeevna Timcenko-Ostroverhova a vândut porucicului în rezervă Gr. Ivanovici Adrianov o casă din piatră într-un parter, acoperit cu olane, alcătuit di patru odăi, care a fost construit după proiectul faţadei confirmat în Comisia de Construcţii şi de Drumuri în 1859–1860, după un proiect model "trei stânjeni".
La începutul secolului al XX-lea faţada a fost refăcută în stil modern, formând un complex în care intră două case de locuit şi ghereta paznicului, legate între ele prin peretele străpuns de poarta intrării, toate soluţionate în aceiaşi cheie stilistică.
Faţada casei are o soluţie asimetrică, alcătuită din două edificii: ambele într-un parter, cu faţadele aliniate la linia roşie a străzii.
Prima casă, cea mai veche, are planul unghiular, cea ce a permis formarea între case a unei curţi interioare, alungite. Faţada are arhitectura în spiritul modernului raţional, soluţionată laconic, cu uşa amplasată în rezalitul lateral, mărginit de doi piloni, care trec în tumbele parapetului din piatră. Trei ferestre înguste, grupate sub o singură cornişă luminează încăperea orientată spre stradă.
A doua casă, mai târzie, a fost alipită la prima casă. Faţada este asimetrică, alcătuită din patru axe, dintre care trei sunt ferestre şi una o intrare, amplasată lateral, spre dreapta. Paramentul este tencuit, pe care a fost realizat decorul, Arhitectura este în spiritul stilului modern, a orientării decorului geometric format din mortar, soluţie artistică rar întâlnită. Din mortar sunt îndeplinite ancadramentele şi decorul inferior. Deasupra peretelui este ridicat un parapet înalt din piatră, asemănător unui atic, cu o siluetă plastică, în care intră şi tumbele rezalitului intrării.
Un portic în stil postmodern a fost alipită la începutul secolului curent.
