În 1872 protoiereul Vasile Vasilievici Purişkevici a vândut rotmistrului în rezervă, mai târziu consilierul de stat efectiv, Nicolai Ivanovici Semigradov, o parte virană a curţii sale, aflată la colţul cartierului, mărginit de străzile Gubernială şi Podoliei. Pe acest loc, la colţul cartierului, între anii 1873 şi 1875, Nicolai Ivanovici Semigradov, a construit o casă, autorul proiectului, se presupune, a fost arhitectul urban A.I. Bernardazzi, sau arhitectul M.S. Serotzinski. După descrierea clădirii din anul 1897, "casa avea 13 odăi, 7 camere orientate spre stradă, 6 – spre curte şi în atenansă – se aflau 3 apartamente".
Proprietatea urbană ocupa un teren amplu, cu o suprafaţă de cca. 30x30 stânjeni, în componenţa conacului intrând cândva o grădină peisagistică, o curte gospodărească cu atenanse, grajduri pentru cai, remiză pentru trăsuri, dependinţe. În perioada interbelică clădirea a servit drept sediu pentru Banca Basarabiei, de atunci păstrându-se la nivelul etajului, deasupra uşii de la balcon, monograma "BB", iar în motivul frizei deasupra ferestrelor monograma cu litere latine "NS". În perioada postbelică a fost utilizată drept o casă de locuit cu 8 apartamente, suprafaţa terenului rezumându-se la teritoriul ocupat de casă şi grădina peizagistică. Din anii 90 ai secolului trecut edificiul este utilizat de ambasada României.
Casa conacului este construită într-un parter şi etaj, rectangulară în plan, amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile A.S. Puşkin şi Bucureşti. Spre intersecţia străzilor colţul casei este lărgit sub forma unui bowindou octogonal în plan, înalt cât casa, dominat în partea superioară de un foişor, inclus în parapetul casei. Spre grădină casa era deschisă printr-o terasă amplă, care comunica cu spaţiul holului, de unde avea loc intrarea în odăile grupate perimetral. Planul a fost modificat. Faţada orientată spre strada Bucureşti are o compoziţie simetrică, cu un rezalit central. Este alcătuită din cinci axe, dintre care patru sunt goluri de ferestre şi una a intrării de onoare, acum astupată şi înlocuită cu o fereastră, situată în rezalit. Intrarea este soluţionată printr-un portic cu două coloane ale ordinului doric, ridicate pe postamente, dominat de balconul de la etaj, mărginit de coloanele îngemănate ale ordinului ionic, care susţin cornişa case cu o friză netedă. În axa intrării se află şi un atic străpuns de o fereastră care luminează spaţiul de sub acoperiş, element al parapetului, din care făcea parte şi foişorul de la colţul clădirii.
Faţada orientată spre strada A.S. Puşkin este simetrică, cu şase axe compoziţionale, toate ferestre. Detaliile arhitectonice sunt din arsenalul stilului clasicist, tratate eclectic. Paramentul parterului este tratat cu rosturi orizontale care imită bosajele clasicismului francez, paramentul etajului – tencuit neted, pe fundalul căruia se evidenţiază ancadramentele ferestrelor rectangulare, cu cornişe triunghiulare dotate cu o friză din
motive vegetale. Colţul clădirii lărgit de volumul prismatic, cu ferestrele în arc în plin cintru de la etaj, despărţite prin piloni masivi, înviorează arhitectura clădirii.
