Este un complex din mai multe clădiri, dintre care literul A este clasat monument de arhitectură.
Din 1903 până în 1912 proprietar al proprietăţii imobiliare a fost negustorul M. Abramovici. În 1912 ea este cumpărată de familia Goldenberg, care demolează vechile construcţii şi obţin permisiune de a construi o nouă clădire cu două niveluri. Edificarea a avut loc între anii 1912–1913, supravegheată de inginerul S. Fedman. În perioada interbelică clădirea continua să funcţioneze ca fabrica de mobilă a lui Goldenberg. În anii celui de al doilea războiului a fost deteriorată, pierzând coronamentul faţadei principale şi acoperişul.
Este un edificiu cu destinaţie industrială, construit în două etaje, ridicat pe un plan rectangular, amplasat cu faţada îngustă la linia roşie a străzii. Planul conţine la parter două încăperi mari, etajul era fără diviziuni interioare. Comunicarea dintre etaje avea loc pe o scară din metal, cu două rampe, amplasată în vestibulul de la capătul din curte a casei. Spre stradă, cu intrare directă, se afla spaţiul de comercializare a mobilei.
Faţada casei este realizată în zidărie aparentă, prin alternarea asizelor din piatră cu cele din cărămidă roşie. Compoziţia este asimetrică, cu trei axe comune pentru parter şi etaj, două goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat lateral, cu dominarea asupra intrării a balconului de la etaj. Detaliile de arhitectură, prezintă un forme geometrice, grupate în jurul ferestrelor şi uşii de la etaj cu rol de ancadramente.
În ultimii ani soluţia arhitecturală a faţadei principale a fost renegată prin aplicarea deasupra detaliilor de la parter a unei tencuieli cu factură aspră şi vopsirea ulterioară într-o culoare inadecvată paramentului.
