La începutul secolului al XX-lea, la colţul cartierului, mărginit de străzile Iaşi şi Livezilor a fost construită clădirea şcolii urbane populare nr. 2. În 1914 lungimea clădirii de-a lungul străzii Livezilor a fost mărită cu 4 stânjeni. Şcoala avea cinci clase, cu o suprafaţă între 12,4 şi 15 stânjeni pătraţi, cu înălţimea de 6 arşini. Aici învăţau 105 băieţi. În perioada interbelică a fost sediul unei grădini de copii.
Arhitectura clădirii este în stil eclectic cu reminiscenţe neoclasice.
Este o clădire construită pe un plan unghiular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor A. Mateevici şi M. Cibotari. Are o structură obişnuită pentru o instituţie de învăţământ primar, construită special în acest scop. Clasele sunt amplasate de o parte a culoarului, care străbate întreaga clădire, formând aripa lungă, aliniată străzi A. Mateevici. În aripa scurtă, aliniată străzii M. Cibotari, se află dependinţele cu apartamente pentru învăţători.
Faţadele sunt în zidărie aparentă, cu căptuşire din cărămidă roşie, pe fundalul cărora sunt evidenţiate contrastant detaliile cioplite din gresie – ancadramentele cu bolţarii în pană, lesenele, friza şi cornişa cu imitaţia unor modilioane, o firidă în arc circulară în plan. Ferestrele sunt grupate câte trei goluri şi patru, despărţite de lesenele amplasate în corespundere cu structura interioară a clădirii. Ferestrele claselor sunt largi, contrastând cu cele alungite de la încăperile auxiliare, unite prin plita comună de pervaz. Intrarea are loc printr-un gol de uşă, amplasat într-un rezalit plat, fără a fi evidenţiat prin forme arhitecturale. Deasupra intrării şi marcând centrul fiecărei clase au fost surmontate atice din piatră, incluse prin balustradă în parapetul clădirii, pe una din ele fiind incizat anul 1847, al fondării şcolii. În urma reparaţiei clădirii parapetul a fost demolat.
