În 1940 clădirea aparţinea moştenitorilor negustorului Krips. În timpul celui de al doilea război mondial imobilul a fost deteriorat, suferind mai ales decoraţia plastică a parterului. În 1950 clădirea a fost reconstruită cu repetarea structurii şi soluţiei decorative a vechiului edificiu.
Clădirea, amplasată la colţul cartierului, este construită în două etaje, ridicată pe un plan unghiular, aliniată la liniile roşii ale străzilor Mitropolit Varlaam şi Mihai Eminescu, spre care este orientată cu faţadele soluţionate compoziţional identic.
Structura clădirii este subordonată amplasării la colţul cartierului, cu disribuirea la parter a unităţilor comerciale şi a unor birouri, a căror intrerioare sunt iluminate prin vitralii alungite. Fiecare unitate funcţională este dotată cu intrări separate, organizate din partea faţadelor principale şi prin colţul teşit al clădirii.
Apartamentele sunt distribuite la etaj, intrarea efectuându-se din partea curţii interioare. Accentul plastic este concentrat spre colţul teşit al clădirii, scos în evidednţă cândva de balconul unghiular de la etaj, care cuprindea şi o parte a pereţilor laterali, dominat de un parapet cu fronton triunghiular în centru. În decoraţia plastică a faţadelor se punea în valoare contrastul artistic al formelor rectilinii şi curbe, executate din material de construcţie diferit ca factură şi culoare – cărămida roşie şi gresie, soluţie renegată în procesul reparaţiilor curente.
La sfârşitul secolului al XX-lea, în legătură cu amenajarea unui magazin în două niveluri, partea de la colţ a clădirii a suportat modificări prin unificarea etajelor cu suprafeţe vitrate, soluţie care i-a schimbat arhitectura în spiritul stilului postmodern.
