Între anii 1946–59 a locuit academicianul Nicolai Alexandrovici Dimo, pedolog, organizatorul catedrei de pedologie, apoi a Institutului omonim.
Primele atestări documentare cu privire la proprietata imobiliară sunt datate cu anul 1858, când aparţinea Iuliei Carlovna Stefanov, pe atunci o casă într-un nivel, construită în furci. În 1895 proprietatea imobiliară este cumpărată de către nobilul Hariton V. Hinculov, un negustor bogat din Chişinău, care demolează casa veche şi construieşte una nouă din piatră, alcătuită dintr-un parter, în care se aflau şapte odăi cu comodităţi.
În 1899 casa este cumpărată de către nobilul Şişko, care o vinde în 1906 nobililor V.E. şi E.P. Varzari. În perioada interbelică proprietară este atestată Olga Atanasiu.
Casa de locuit are particularităţi tipice pentru locuinţele din Chişinău de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, la care detaliile arhitectonice clasiciste sunt interpretate în spiritul stilului modern.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul pătrat şi o aripă alungită în adâncul curţii, cu faţada principală aliniată la linia roşie a străzii. Structura planimetrică este longitudinal-transversală, cu legătura încăperilor în anfiladă. Orientarea odăilor nobile este spre stradă, a încăperilor gospodăreşti – spre curte, sub clădire se află un subsol amplu. De-a lungul faţadei posterioare se afla o galerie deschisă.
Faţada principală are o compoziţie asimetrică, alcătuită din opt axe, şapte goluri de ferestre şi una al intrării, amplasată într-un rezalit lateral, spre dreapta, unde se afla intrarea în curte. Compoziţia în ultimii ani a fost modificată prin sacrificarea unei ferestre pentru o intrare şi construcţia unui tambur bastard în faţa intrării vechi.
Paramentul este din zidărie aparentă, din piatră de calcar, cu alternarea asizelor în două nuanţe. Rezalitul este evidenţiat printr-un atic, de la care s-au păstrat tumbele laterale din piatră, componente ale unui parapet din grile metalice (dispărut). Ferestrele au ancadramente-plinte, cu evidenţierea bolţarului central, sprijinite pe o plită de pervaz comună pentru toate ferestrele, care izolează partea inferioară a peretelui sub forma unui soclu. Sub cornişă se află o friză netedă, cu goluri rectangulare pentru aerisirea podului.
