În 1907 nobilul Mihail Vichentievici Karcevski a cumpărat de la negustorul Caprel Auşevici Davidov o casă din piatră într-un parter ridicat pe un demisol, care a servit dre sediu pentru şcoala sa, fondată în 1905, căreia i s-a conferit drepturile de şcoală reală.
În 1908, 31 decembrie M.V. Karcinsky a amanetat proprietatea sa imobiliară din Gogol, 31, pe care a vândut-o oraşului în 1913 pentru sediul Şcolii Reale. În1930 aici se afla şcoala primară nr.15. În perioada postbelică această casă a fost reconstruită pentru şcoala nr. 37 cu amplificarea volumului.
Clădirea şcolii, iniţial rectangulară în plan, construită într-un parter, a fost amplasată cu o retragere de la linia roşie a străzii. În perioada postbelică vechea clădire a şcolii a fost înălţată printr-un etaj, iar între linia roşie a străzii şi şcoală a fost construit un bloc cu trei niveluri, faţada principală a clădirii devenind aliniată la linia roşie a străzii. Compoziţia parterului repetă, dar cu o alungire, arhitectura Şcolii reale a lui M.V. Karcevski: o compoziţie simetrică, cu intrarea amplasată central, de o parte şi alta a intrării fiind amplasate câte cinci ferestre ample. Golurile ferestrelor sunt rectangulare, conturate cu ancadramente cu evidenţierea bolţarului central, sprijinite pe console cu panou sub plita de pervaz. Peretele parterului se termină printr-o cornişă neoclasică cu denticule, deasupra căruia se află două etaje. În aspectul părţii noi a clădirii s-a relevat principiile arhitectonice ale anilor ’50 ai secolului al XIX-lea, aşa numitul empir sovietic sau empir stalinist, influenţat de arhitectura renaşterii italiene, cu ale cărei tendinţe umaniste erau comparate aspiraţiile epocii socialiste. Clădirea a obţinut o asemănare cu palazzo florentin, prin divizarea faţadei în trei registre, dintre care primul este parterul, pe care se sprijină pilaştrii ordinului cu capiteluri compozite, amplasat între ferestrele înalte, rectangulare la etajul 1 şi în arc în plin cintru la etajul 2, toată compoziţia fiind dominată de o cornişă lată de factură clasică. Intrarea este umbrită de o cornişă rectilinie, susţinută de console în forma volutelor. În spaţiul dintre etajul 1 şi doi, şi pe friza netedă de sub cornişă au fost amplasate simboluri legate de instruire şi cunoştiinţe.
