În 1839 Duma urbană a acordat un enorm lot de pământ pentru construcţia spitalului militar, o parte a cartierului cuprinsă între străzile Kiev, Seminarului şi Podoliei. După construcţia blocului principal al spitalului (1843) a fost începută construcţia blocurilor secundare. Între anii 1853–1854 a fost construită clădirea amplasată la colţul cartierului. S-a păstrat descrierea casei din 1861, scrisă de mâna lui A.I. Bernardazzi: "Corp secundar de casă, ridicată într-un parter, cu demisol de piatră sub o parte şi cu un beci boltit, acoperit cu ţiglă, lung de 69 de stânjeni de-a lungul străzii Poldoliei şi 15,5 – a Seminarului".
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată într-un parter pe un demisol înalt, pe un plan unghiular, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Arhitectura este eclectică, în baza clasicismului cu influenţa arhitecturii ruse, care se manifestă în structura pavilionară a edificiului şi introducerea detaliilor arhitectonice specifice.
Clădirea este compusă din câteva secţii – la un capăt şi la colţul cartierului sunt amplasate câte un bloc masiv, dotat cu elemente decorative legate între ele prin corpuri de case alungite, mai scunde, cu o decoraţie plastică mai modestă. Blocurile formează o impresie cubică, cu compoziţia faţadelor alcătuite din trei şi cinci axe, cu ferestre în arc în plin cintru, subliniate de arhivolte cu bolţarul central – cheie de boltă. Intrarea principală este scoasă în evidenţă prin porticul înalt, acoperit printr-o boltă cilindrică, susţinut prin două coloane ale ordinului doric, segmentate în bosaje "diamant", replici ale decoraţiei de la colţurile pavilioanelor. Acestea continuă vertical, dotate cu acoperişuri piramidale, amintind prin proporţiile lor fleşele, la baza cărora se află arcuri ruseşti în acoladă de tip "kokoşnik". Caracterul izolat al acestor blocuri este accentuat şi de acoperişurile lor în patru ape cu panta segmentată. Caracteristic eclecticii sunt şi orificiile îngemănate pentru aerisirea podului, plasate pe friza de sub cornişă şi denticulele de sub friză. Arhitectura secţiilor alungite sunt înviorate de detaliile arhitectonice obişnuite: ferestre în segment de arc, ancadramente cu cornişe rectangulare, plita de pervaz comună pentru toate ferestrele, cu panouri în "diamant" sub fiecare gol de fereastră.
