Este o casă alcătuită dintr-un parter ridicat pe un demisol, aliniată la linia roşie a străzii. Făcea parte dintr-o proprietate imobiliară mai mare, alcătuită prin comasarea a câtorva case aliniate la liniile roşii ale colţului cartierului Sfatul Ţării şi Mitropolit Dosoftei. Proprietar în 1940 erau M. şi V. Linghizevici. Casa de la colţul cartierului era cu două etaje, care după distrugerile suferite în timpul celui de al doilea război mondial a fost refăcută în perioada interbelică într-un etaj. În final, casa care avea 7 axe de goluri, dintre care 6 de ferestre şi o uşă amplasată lateral, are acuma 9 axe de goluri, cu amplasarea asimetrică a intrării. În partea alipită a clădirii, decoraţia plastică a edificiului istoric a fost realizată cu simplificarea formelor.
Arhitectura este în stil eclectic cu detalii renascentiste. Ancadramentele sunt cu cornişe orizontale susţinute de modilioane cu forme plastice. În partea superioară a pereţilor, în friza despărţită printr-un val, se află goluri de răsuflare a podului. Cornişa casei din muluri include un rând de denticule. Intrarea are loc printr-un gol în arc, amplasat în rezalit cu paramentul decorat de bosaje orizontale, încununat de un atic cu parapet din baluştri din piatră. Intrarea era protejată de o copertină din fier susţinută de console din acelaşi material.
Din partea dreaptă se află un corp de casă cu planul alungit, construit într-un singur etaj, arhitectura căreia a suferit în urma divizării edificiului la doi proprietari. Partea din dreapta a clădirii a obţinut un aspect ingrat, caracteristic caselor suburbane. Decoraţia plastică iniţială s-a păstrat pe porţiunea cu două axe de goluri de ferestre. Detaliile de arhitectură sunt neoclasice, ce permite datarea acestuia cu mijlocul secolului al XIX-lea.
În componenţa casei intra poarta de acces cu canaturile din metal, decoraţia plastică a feroneriei fiind în spiritul modernului.
