Organizarea circulaţiei cu tramvaiul tras de cai, în Chişinău a fost realizată de o Societate Anonimă din Belgia. Proiectele clădirilor complexului de întreţinere şi reparaţie a vagonetelor şi a mecanismelor au fost aprobate în 1912 la Sankt-Petersburg. În 1913 s-a început construcţia depoului, pe loc viran la marginea de atunci a oraşului, la staţia terminus a liniilor tramvaiului.
Depoul era alcătuit din 7 edificii: Hangarul pentru vagonete. Era într-un singur etaj, cu intrarea de pe strada Columna şi de la colţ cu strada Lăpuşneanu; Grajdul pentru cai cu şura pentru furaje; Magazia principală cu cantina pentru lucrători şi cu o sală pentru odihnă; Magazia pentru uleiul tehnic şi articole de metal; Clădirea cu atelierele de bobinaj şi mecanic, cu tâmplăria şi vopsitoria; Casa de locuit cu apartamentul administratorului şi cu birourile de conducere, Ghereta pentru paznic; Şura pentru instrumente; Depozitul pentru scări; Uscătoria pentru nisip; WC.
Terenul, pe care a fost amplasat depoul are o înclinaţie spre strada Columna, particularitate ce-a influenţat arhitectura complexului, amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Ea care este consolidată, din partea căderii reliefului, de un zid de sprijin cu talus, ce-i atribuie un aspect de fortificaţie. Acelaşi spirit de stilizare istorică a influenţat şi arhitectura hangarului, cu turnurile la colţurile interioare ale clădirii,
Casa de locuit, care din partea curţii interioare are două etaje, spre strada Columna este orientată cu o faţadă din trei niveluri. Intrarea principală este din partea faţadei orientate spre strada Columna, fiind evidenţiată printr-un portic, dominat de un balcon, soluţie caracteristică clădirilor obşteşti.
Particularităţi caracteristice arhitecturii clădirilor cu menire tehnică sunt suprafeţele netede ale pereţilor, cu goluri de ferestre mari, de tip industrial, fără ancadramente, şi scoaterea în evidenţă a structurii portante. În aspectul exterior al clădirilor un rol activ revine cărămizii roşii aparente, contrastantă prin culoare cu piatra de carieră. Din piatră sunt prelucrate minuţios detaliile decorative, amplasarea cărora a fost supusă rigorilor modernului.
Arhitectura clădirilor a păstrat soluţia iniţială, cu excepţia faţadei principale a hangarului, la care, din partea străzii Mitropolit Dosoftei, au fost alipite volume inestetice, iar o parte a clădirilor, orientate spre strada Calea Orheiului au fost acoperite cu un strat de mortar cu factură aspră monocromă.
