În 1910 Alexandra Suprunenko, soţia consilierului de stat, a achiziţionat o proprietate imobiliară care aparţinuse nobilului Leonard, demolează vechile construcţii şi ridică în 1912 o casă nouă din piatră, cu două etaje. Autorul proiectului, se presupune a fi, arhitectul urban din cea perioadă, V.N. Ţâganko.
Este o casă construită în două etaje, pe un rectangular, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii.
Faţada este simetrică, cu şapte axe compoziţionale, dintre care şase sunt goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată central, într-un rezalit plat. Faţada este construită în zidărie aparentă din piatră făţuită. Decoraţia plastică a fost în stil eclectic, cu detalii ale stilului neoclasic Colţurile clădirii sunt mărginite de pilaştri cu bosaje. Ferestrele au ancadramente cu buiandrul din bolţari, cu panouri şi nişe sub plita de pervaz. Partea superioară este terminată printr-o friză netedă cu o cornişă, dominată de un parapet din tumbe din piatră şi îngrădire metalică. La începutul anilor secolului al XXI-lea a fost modificată în stil postmodern.
