În 1903 secţia de Construcţii a Cârmuirii Guberniale a confirmat proiectul şi devizul de cheltuieli pentru construcţia propriului sediu, care avea din partea străzii Kogălniceanu trei etaje cu subsol, iar din partea străzii Puşkin – două etaje cu subsol. Proiectul a fost prezentat de subcolonelul V. Ivaniţky, supravegherea tehnică a fost realizată de arhitectul oraşului Mitrofan Elladi, construcţia – căpitanul Petru Gheidenrih. Din partea străzii Puşkin, la clădire era alipită o atenansă în două niveluri. Construcţia a fost finisată în 1904. În anii interbelici în clădire s-a aflat imprimeria Chişinăului, în 1940 în clădire s-a aflat Inspectoratul Urban de Poliţie. În timpul celui de al doilea război mondial clădirea a fost puternic deteriorată, fiind reconstruită în primii ani de după război. Structura spaţială s-a păstrarea doar în linii generale, arhitectura faţadelor clădirii fiind modificată, cu introducerea simbolurilor comuniste şi statale în relief în intervalele dintre ferestrele de la etajul trei pe faţada principală. Actualmente este sediul Institutului de cercetări ştiinţifice şi proiectări tehnologice în industria alimentară.
Clădirea este amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile str. M. Kogălniceanu, şi str. A. Puşkin, are un plan unghiular, cu colţul orientat spre intersecţia străzilor sub forma unui rezalit. Intrarea de onoare este dinspre strada Puşkin, iar în curte -partea străzii M. Kogălniceanu, printr-un gang. Compoziţia planimetrică este supusă dominaţiei culoarului central, care străbate în lungime aripa de-a lungul străzii Puşkin, de o partea şi alta a căruia se află cabinete. Circulaţia verticală are loc pe o singură scară, amplasată în axa intrării, mărginită de baluştri scunzi şi masivi, construiţi din beton, ca şi bara care le acoperă. Tavanul este cu chesoane, corespunzătoare sistemului de acoperire din plite de beton armat. Paramentul faţadelor este din zidărie aparentă, căptuşită cu piatră de calcar. Faţada orientată spre strada Puşkin are trei rezalite, două laterale şi unul central, prin care are loc intrarea, soluţionată sub forma unui portic cu patru coloane, deasupra căruia era amenajat un balcon. Rezalitele laterale sunt încununate de frontoane triunghiulare, pe fundalul unor atice plate. În partea superioară a pereţilor, o cornişă masivă, susţinută de modilioane era dominată de un parapet din piatră, format din baluştri şi atice deasupra rezalitelor, toate de factură neoclasică. Faţada orientată spre strada Reni (M. Kogălniceanu), are aceiaşi compoziţie arhitecturală, ritmată de rezalite, cu excepţia rezalitului central, în locul căruia a fost plasată o pereche de ferestre înguste. Rezalitul, orientat spre intersecţia străzilor, era dominat de o cupolă parabolică (dispărută), care împodobea silueta clădirii şi servea drept accent urbanistic.
