Pentru prima dată casa de la colţ, este atestată în 1837, când aparţinea soţiei consilierului de colegiu, Anastasiei Fedorovna Necora. Posibil a fost construită după un proiect-model, numit 7 stânjeni. În 1885 această casă a fost cumpărată de nobilul, care o reconstruieşte.
Casa, construită într-un parter şi un demisol în partea coborârii reliefului, pe un plan pătrat, este amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile M. Kogălniceanu şi Mihai Eminescu. Partea veche a casei are arhitectura soluţionată în stil neoclasic. Planimetria este caracteristică mijlocului – II jumătate a secolului al XIX-lea, cu odăile legate în anfiladă şi cu intrarea de pe o galerie laterală. Accesul este umbrit de o copertină cu monograma lui Iosafat Benonovici Scopovschii. Ulterior la planul casei au fost adăugate porţiuni noi de-a lungul ambelor străzi.
Detaliile decoraţiei plastice sunt ancadramentele subţiri din muluri simple la ferestre, sprijinite pe plite de pervaz, suprapuse de cornişe orizontale, cornişa pereţilor cu denticule. În componenţa conacului intra şi o poartă de acces în curte, de la care s-au păstrat pilonii intrării.
