Avea un plan unghiular, amplasată la colţul cartierului, format de străzile Mihai Eminescu şi Mitropolit Varlaam. În 1940 clădirea aparţinuse la doi proprietari – Taşcher şi Sverdlic. În timpul celui de al doilea război mondial imobilul a avut de suferit.
În anii postbelici partea unghiulară de la colţ a fost demolată pentru a elibera un spaţiu larg în faţa clădirii Filarmonicii de Stat, o parte, aliniată străzii Mihai Eminescu a fost refăcută cu păstrarea arhitecturii originale a faţadei.
Clădirea este într-un etaj, ridicată pe un subsol înalt, în care au fost amenajate câteva spaţii în scop comercial sau artizanal. Faţada principală, cu zece axe, nouă goluri de ferestre şi o uşă, amplasată în partea centrală a clădirii, reprezintă o porţiune a faţadei vechi, cu o compoziţie simetrică.
