A fost construită la începutul secolului al XX-lea. În 1912 negustorul I. Belozercovsky a cumpărat de la P. Pavlov două sectoare de pământ urban cu case vechi. După demolarea lor , în mai 1912 Duma a confirmat construcţia unei case de raport cu trei niveluri – parter şi două etaje, supravegherea tehnică fiind asigurată de M. Elladi. Casa a fost finalizată în 1913. La etajul superior se afla singura instituţie superioară de învăţământ din Basarabia – Institutul pedagogic (învăţătoresc). La parter se aflau trei magazine, o frizerie, la etajul 2 – cinci apartamente, printre care şi a proprietarului şi a directorului institutului, ambele cu 8 camere. Arhitectura în spirit modern.
Proprietar în 1940 a fost atestat Victor Beloianov-Belozercovsky.
Este o clădire ridicată pe un plan în formă de careu, în trei niveluri – un parter şi două etaje, cu faţada principală aliniată la linia roşie a străzii, ocupând întreaga lăţime a lotului imobiliar. Planimetria oferă condiţii confortabile de locuire, legătura dintre încăperi fiind asigurată prin coridoare centrale şi laterale (pentru locuinţele aflate în aripile orientate spre curtea interioară).
Faţada principală are o compoziţie simetrică, din 13 axe, care la parter se concentrează în şase secţii, câte două laterale ocupate de vitraliile largi ale magazinelor, şi două în centru, inegale, una al gangului carosabil de trecere în curte, şi una al holului intrării cu casa scării. Simetria etajelor este susţinută de amplasarea în axă a unui balcon, amplasat central şi de două rezalite laterale, cu câte un balcon şi trei goluri, două de ferestre şi o uşă amplasată central pentru ieşire la balcon. Paramentul parterului se rezumă la o factură netedă a elementelor de susţinere a pereţilor despărţitori dintre secţii, paramentul primului etaj este rostuit orizontal cu imitaţia de bosaje, al doilea etaj – tencuit neted.
Ferestrele sunt rectangulare, fără ancadramente, doar o friză mică la etajul doi, şi bolţarul central evidenţiat la primul, cu panouri stilizate sub plita de pervaz. Decoraţia plastică barocă a fost inclusă în timpanele frontoanelor triunghiulare – o emblemă heraldică cu câmpul gol, şi la consolele cornişelor ferestrelor.
În partea superioară a pereţilor, sub cornişa cu palmete, susţinută de console decorative, o friza cu nişe în trepte, separată de restul pereţilor printr-o bordură.
În curte se află un corp de casă în trei niveluri, cu subsol şi etaj, cu un volum semicircular în plan, pentru scara în melc.
