Primele informaţii documentare sunt din 1873, când proprietar era Stepan Iakovlevici Ceaikovsky, porucic al coloanei Liublin nr. 59. Autor, posibil, a fost arhitectul urban al Chişinăului, A.I. Bernardazzi. Casa era acoperită cu tablă de fier, avea 8 odăi la etaj şi 7 la parter. La începutul secolului al XX-lea în această casă s-a aflat redacţia şi tipografia ziarului "Bessarabeţ". În 1903 aparţinea Upravei municipale.
Casa în două niveluri, parter şi etaj, avea planul unghiular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Intrarea de onoare în apartamentul de la parter conducea direct din stradă, la etaj – dintr-o scară cu două rampe, aflată iniţial în casa scării, alipită clădirii, şi alta secundară, amplasată în latura din adâncul curţii. Planimetria este identică pentru parter şi etaj, caracteristică pentru jumătatea a doua a secolului al XIX-lea – cu un perete longitudinal, cu anfilada circulară a odăilor şi cu o intrare secundară din curte.
Faţada principală are două rezalite laterale, încununate cu frontoane triunghiulare, în care se află câte două ferestre, cu intrarea la parter în rezalitul din dreapta. Deasupra tamburului intrării, la etaj a fost construit un balcon, faţada având o compoziţie asimetrică. După reconstrucţia din anii 90 ai secolului al XX-lea, când a fost astupată intrarea în casa scării şi balconul a fost închis cu zidărie, faţada principală a obţinut un aspect disimetric. Rezalitele sunt flancate cu lesene late, ferestrele sunt conturate cu ancadramente înguste, etajul are o decoraţie plastică mai activă – cu cornişe la ferestre şi sub plita de pervaz sunt instalate panouri.
