În toamna anului 1865 şi în primăvara anului 1866, Dumă orăşenească a organizat o licitaţie cu vânzarea loturilor virane de pământ.
În luna noiembrie 1865 Duma orăşenească a organizat o licitaţie publică a loturilor virane. Două loturi învecinate, aflate la colţul cartierului, mărginit de străzile Buiucani şi Reni, au fost unite într-o singură proprietate cu o suprafaţă de 841 stânjeni pătraţi. Parcela de la colţul cartierului mărginit de străzile Reni şi Buiucani a fost achiziţionată de Sofia Nicolaevna Popa-Ioanova, mama mitropolitului grec Ierofei Angorski.
În ianuarie 1885 această proprietate imobiliară este cumpărată de negustorul Egor Alexandrovici Bacal, care în octombrie acelaşi an ridică o casă într-un parter pe un demisol, amplasată la colţul cartierului. La parter se aflau opt odăi, în demisol – patru. Autorul proiectului casei a fost, se presupune, arhitectul oraşului de atunci Leopold Ivanovici Şeidevandt. În 1903 aparţinea Upravei municipale.
Actualmente este sediul Comenduirii militare a Chişinăului.
Casa, ridicată într-un parter pe un demisol înalt, pe un plan unghiular, se află amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile Kogălniceanu şi Maria Cibotari. Nivelurile sunt locuibile, cu planimetrie diferită, circulaţie pe verticală realizându-se pe două scări – una circulară ş altă într-o rampă. .
Faţadele sunt cu paramentul în zidărie aparentă, construite din piatră făţuită. Faţada cu intrarea principală are o compoziţie asimetrică, cu un portic din patru piloni patraţi în secţiune, care susţin un fronton, echilibrat de un rezalit la partea opusă a faţadei, cu două goluri de ferestre în arc, ambele dominate de atice de formă complexă. Partea centrală a faţadei are patru ferestre rectangulare, dominate de o friză cu denticule şi un parapet din grilaje metalice şi baluştri. O individualitate pregnantă casei i se atribuie prin evazarea spre sol a soclului sub forma talusului cetăţilor. Din aceiaşi sursă de influenţă a arhitecturii gotice sunt şi diviziunile ferestrelor rezalitelor.
