Este data cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Din fostul conac urban s-a păstrat doar casa principală, aliniată la linia roşie a străzii, ridicată pe un demisol înalt. Arhitectura clădirii este tributară eclecticii cu elemente neoclasice.
Informaţii documentare cu privire la această proprietate imobiliară sunt din anul 1858, când conacul este cumpărat de negustorul de gradul III, A.L. Fraierman, pe care o amanetează mai târziu pentru un împrumut. În 1863 imobilul, din cauza împrumutului nerambursat, este scos la vânzare cu licitaţie publică. Este cumpărat de Iulia Stanislavovna Djuminsky, soţia consilierului de colegiu, rămânând în posesia acestei proprietare.
Este o clădire alcătuită dintr-un etaj, ridicată pe un demisol înalt, aliniată la linia roşie a străzii. Accesul în casă se efectua din partea curţii interioare, cu faţada principală orientată spre stradă. Compoziţia arhitecturală a faţadei simetrice, cu şase axe, scot în evidenţă planimetria casei. Două goluri de ferestre, amplasate în rezalitul plat, încununat iniţial de un fronton, azi deteriorat, corespund salonului central. Este decorat de lesene laterale şi două ferestre cu arhivolte în plin cintru. Lateral se află odăi cu o înălţime mai mică, luminate de ferestre de aceiaşi formă, dar cu cornişe orizontale, deasupra cărora, într-o friză, se află golurile pătrate de aerisire ale podului. La casă sunt alipite corpuri laterale cu încăperi mai joase, faţadele lipsite de decoraţie plastică. Demisolul era luminat prin ferestre în segment de cerc, azi construite, despărţit de parter printr-un brâu lat, integrat brâului de sub ferestre.
În perioada interbelică interioarele au fost modificate pentru două apartamente. O parte a clădirii a fost reconstruită, cu schimbarea arhitecturii faţadei.
