Conacul a fost construit, probabil, pe la sfârşitul anilor 50 ai secolului al XIX-lea. A aparţinut nobilului Scarlat Simion Glavce, între anii 1841–1847 preşedinte al Biroului de Hotărnicie al Cârmuirii regionale Basarabene. Începând din 1886 şi până la începutul secolului XX-lea a aparţinut lui Ştefan (Stepan) Scarlat Glavce, fiul său.
Casa principală a conacului ocupă o poziţie de colţ, amplasată pe o cădere de relief. Sub casă, se află un demisol, folosit în scopuri gospodăreşti.
Faţada orientată spre strada Maria Cibotari este asimetrică, cu patru axe, trei de ferestre şi o intrare amplasată în rezalitul lateral, care corespunde galeriei, prin care avea loc intrarea în casă şi comunicarea cu curtea interioară. Galeria era din stâlpi de piatră sub forma pilaştrilor, luminată prin geamuri cu diviziune măruntă. Detaliile galeriei reflectă apariţia eclecticii, cu elemente neoclasice şi baroce, folosită în decoraţia plastică a faţadelor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Faţada orientată spre strada Mitropolit Dosoftei are o compoziţie simetrică, cu şapte axe de ferestre, dintre care trei, amplasate în centru, au fost evidenţiate printr-un rezalit plat, cu imitaţia unui portic din patru pilaştri care susţin o arhitravă, amplasaţi în plinurile dintre ferestre. Aceste ferestre se evidenţiază şi prin forma ancadramentelor – aveau colţurile rotunjite, cu înlocuirea cheii de boltă printr-un motiv vegetal stilizat. Ferestrele obişnuite au un contur rectangular, cu ancadramente alungite, suprapuse de cornişe orizontale pe console, cu imitaţia frunzei de acant, care trec în plitele de sub pervaz sub forma unor panouri. Colţurile casei au fost întărite vizual cu pilaştri.
În anul 2002 arhitectura clădirii a fost renegată, decoraţia plastică a faţadelor fiind răşluită şi înlocuită cu una în spirit rural, edificiul obţinând şi un acoperiş masiv impropriu.
