După datele din 1944 (numărul 58) proprietatea imobiliară aparţinea Spitalului evreiesc din Chişinău.
În timpul celui de al doilea război mondial, teritoriul cartierului a suferit mari distrugeri, clădirea dată fiind la limita celor supraveţuite de la dezastru. Posibil a avut de suferit şi arhitectura faţadei acesteia. Actualmente casa se află la colţul cartierului format postbelic.
Casa este aliniată la linia roşie a străzii, ridicată într-un parter pe un plan în formă de careu, amplasată pe toată lăţimea parcelei de pământ, cu intrarea pe teritoriul curţii printr-un pasaj carosabil, aflat în axa de simetrie a clădirii. Faţada principală este alcătuită din 9 axe compoziţionale, cu golul pasajului amplasat central, de o parte şi alta a căruia se află câte un gol în arc al intrărilor la parter direct din stradă şi câte trei goluri de ferestre rectangulare. Intrările direct din stradă nu sunt proprii caselor de locuit, evident, această clădire având o destinaţie publică, dotată, posibil, cu o uitate comercială.
Arhitectura clădirii este în stil eclectic, orientare caracteristică pentru a doua jumătate a secolului al XX-lea. Elementele de decoraţie plastică se rezumă la ancadramentele ferestrelor dotate cu "urechiuşe" şi fronton triunghiular; pilaştri la colţurile clădirii; un brâu care delimitează friza netedă de sub cornişa casei; panouri sub plitele de pervazuri. Faţada este finisată în partea superioară de un parapet alcătuit dintr-un atic din piatră de formă curblinie, ridicat deasupra pasajului carosabil, unit prin grilaj din fontă (dispărut) cu tumbele laterale.
