Datează din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În 1940 proprietară este atestată Pelaghia Morozov.
Clădirea actuală a rezultat prin comasarea a trei case de locuit în perioada interbelică. Este construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular într-un parter pe un demisol înalt în partea căderii reliefului, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor V. Alecsandri şi Bucureşti. Arhitectura este eclectică, cu reminiscenţe clasice.
Faţada îngustă orientată spre Bucureşti, are o compoziţie asimetrică, din patru axe, dintre care trei sunt goluri de ferestre, şi una – un gol de uşă, amplasată lateral, spre stânga, care conducea la galeria de la faţada laterală. Faţada orientată spre strada V. Alecsandri are 17 axe, dintre care 14 sunt goluri de ferestre şi 3 intrări, două de provenienţă târzie. Colţul clădirii este întărit vizual de o lesenă, care, împreună cu lesenele din plinurile dintre ferestre, susţin partea superioară a pereţilor, tratată drept un antablament, alcătuit dintr-o cornişă cu o friză netedă. Ferestrele sunt diferite, respectiv la fiecare clădire: unele rectangulare cu ancadrament din plintă cu cheia de boltă, altele – din muluri dominate de o cornişă orizontală, la a treia – ancadramentele şi decoraţia plastică distruse. Intrarea originară, este sub forma unui portic cu două coloane care susţin un fronton triunghiular.
