În 1899 nobilul Zalevski cu sora sa au vândut oraşului o parcelă enormă de pământ, pentru construcţia unei cazărmi şi alte construcţii pentru dislocarea în ele a patru escadroane a coloanei de husari Lubensk, a bisericii militare, a încăperilor pentru studii şi a caraulei. Parcela se afla între spitalul evreiesc şi Staţia poştei de cai. Imediat după achiziţia acestui teren Cârmuirea orăşenească a decis de a alcătui proiectul acestor construcţii şi de a începe şantierul. Reieşind din aceste considerente, se poate afirma că clădirea cu două etaje a fost construită pentru una din cazărmi, arhitectura căreia are tangenţe cu complexul cazărmilor de pe partea opusă astrăzii.
La începutul secolului al XX-lea clădirea este atestată drept sediul şcolii de moaşe. În anii interbelici – era Oficiul P.T.T.
Arhitectura imobilului este eclectică pe baza detaliilor neoclasice.
Este o clădire cu două niveluri, aliniată liniei roşii a străzii. Planimetria nivelurilor este identică, pentru comunicarea interioară se foloseşte o scară cu două rampe, accesul la care avea loc prin faţada posterioară.
Faţada principală are şapte axe, goluri de ferestre, ancadramentele cărora sunt principalele elemente de înviorare arhitecturală. Partea lor superioară este în segment de arc, cu buiandrugii evidenţiaţi în mod decorativ – de formă trapezoidală, masivă, cu cheia de boltă şi imitaţia consolelor la margini.
Nu este utilizată de câteva decenii, ce a condus la degradarea stării fizice a monumentului.
