Proprietatea imobiliară a aparţinut lui Olga Ivanovna Andrianova, văduva unui comerciant grec din oraşul Nejin, iar în anii interbelici, până în 1940 – familiei Colderan. În 1903 aici locuiau profesorii gimnaziului principesa N. Dadiani. Imobilul şi arhitectura casei au suferit în timpul războiului.
Clădirea este dreptunghiulară în plan, alungită de-a lungul liniei roşii a străzii. A fost construită într-un etaj, din partea curţii interioare, unde relieful este în scădere, a fost amenajat un demisol cu o galerie deschisă de-a lungul faţadei posterioare. La colţul exterior al galeriei se află-un volum circular în plan, spaţiul căruia permitea comunicarea demisolului cu parterul. Probabil, era casa unui mecanism de ridicare a greutăţilor.
Structura spaţială comportă funcţii comerciale şi locative, mărturie fiind decoraţia plastică, casa mecanismului şi prezenţa unui subsol amplu sub toată clădirea.
Faţada principală, orientată spre stradă, are o compoziţie simetrică a părţii centrale cu o disimetrie din cauza intrării laterale din stânga (azi astupată) a unei unităţi comerciale, echilibrată de imitarea porticului din coloane dorice din faţa ferestrei din partea opusă. Axa de simetrie este evidenţiată de un fronton cu o fereastră de aerisire circulară, cu o cornişă în segment de cerc. De o parte şi alta a intrării, la nivelul superior, se află golurile de aerisire ale podului, într-o manieră ce aminteşte friza dorică din metope şi triglife, precum şi panouri decorative incluse în compoziţia faţadei.
Casa a suferit în urma ajustării interioarelor pentru câteva apartamente, moment ce s-a produs, probabil, la începutul secolului al XX-lea. În acest scop a fost tăiată o intrare în axa de simetrie a faţadei principale, cu platforma mărginită de o îngrădire din fier forjat. O copertină din metal a fost instalată deasupra golului intrării, susţinută de console din fier forjat (azi dispărute). În perioada postbelică au fost închise intrările laterale şi demolate porticurile intrărilor.
