Primele informaţii documentare sunt din 1831, când proprietară era văduva consilierului de stat. În 1873 această casă este achiziţionată de soţia consilierul de curte Maria Donskaia. În 1875, conform documentelor, era o casă într-un parter, pe fundaţie din piatră, acoperită cu ţiglă, cu pivniţă sub el; acoperit cu şindrilă. În curte – dependinţe, pivniţă, fântână şi o livadă.
Între anii 1875 şi 1897 corpul de casă este demolat şi în locul lui este construită o clădire nouă, din piatră, într-un etaj. În 1897 această clădire a fost arendată pe şcoala judeţeană. După cum reiese din descrierea făcută, clădirea se compunea dintr-un apartament şi din 8 clase. Alături se afla corpul de casă a supreveghetorului, care consta dintr-un apartament şi trei clase şi una rămasă neutilizată.
Este un complex din două case, ridicate într-un parter, construite în perioade diferite, cu faţadele aliniate la linia roşie a străzii, cu soluţii simetrice faţă de axa intrării în curte.
Literul A. Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu planul rectangular, orientat în adâncul parcelei şi cu latura scurtă construită pe linia roşie a străzii. A avut şase axe compoziţionale, cu cinci axe de ferestre şi una de uşă, amplasată lateral, spre dreapta, într-un portic, unde se afla poarta de acces în curte. În urma modificărilor repetate ale faţadei, are trei ferestre largi, axa cărora nu coincide cu vechea distribuţie, de la fostele ferestre au rămas doar nişele de sub pervaz. De la porticul intrării au rămas pilonii verticali, golul intrării fiind înlocuit cu o fereastră Clădirea a pierdut calitatea de monument de arhitectură.
Literul B. Este o clădire, ridicată într-un parter, pe un plan unghiular, cu latura lungă orientată în adâncul parcelei, cu faţada construită pe linia roşie a străzii. Posibil, datează din prima treime a secolului al XIX-lea.
Faţada principală are o compoziţie asimetrică, alcătuită din şase axe compoziţionale, dintre care cinci sunt goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat spre stânga, unde se afla poarta de acces în curte. Soluţia compoziţională a fost alterată prin înlocuirea golului de intrare printr-o fereastră, iar un gol de fereastră a fost înlocuit cu un gol de uşă, ambele cu caracteristici bastarde. Intrarea originală avea loc printr-un portic cu două coloane ale ordinului doric, intercolumniul larg al căruia şi proporţiile coloanelor vădesc o înţelegere provincială a neoclasicismului.
Ferestrele sunt lipsite de ancadramente şi de alte detalii specifice stilului, în afara plintei care conturează friza netedă a faţadei.
