Zemstva gubernială a Basarabiei a luat în propria gestiune gimnaziul particular pentru fete, fondat în 1864 de către Liubovi Beliugova.
În luna martie anul 1880 Zemstva basarabeană gubernială a achiziţionat un lot de pământ viran, aflat la colţul străzii Guberniale şi Piodoliei. La 24 mai 1881 a fost pusă piatra de temelie a gimnaziului, iar la 3 august 1882 – construcţia clădirii era terminată. Autorul proiectului şi a devizului era G.F. Lonsky, supravegherea – asigurată de arhitectul Kurkovsky.
Clădirea este construită în două etaje, amplasată la colţul cartierului, ridicată pe un plan unghiular, cu faţadele aliniate liniilor roşii. Prin colţul teşit, orientat spre intersecţia străzilor, este organizară intrarea de onoare în clădire, sub forma unui portic din două coloane ale ordinului doric, pe care se sprijină balconul etajului, lărgit lateral de loggia mai îngustă. Loggia de la etaj este mărginită de un portic din patru coloane ale ordinului ionic, proiectat pe fundalul peretelui străpuns de golurile ample în arc în plin cintru, corspunzător cancelariei. Intrarea conduce într-un vestibul larg, de unde accesul este în două aripi cu amplasarea claselor de o parte a unui culoar larg, luminat prin ferestrele orientate spre curte. Accesul la etaj se efectua printr-o scară cu trei rampe. Faţadele sunt soluţionate cu aceleaşi elemente ale decoraţiei plastice: la parter şi etaj ferestrele sunt în arc în plin cintru, paramentul parterului este în bosaje, a etajului – neted, pe fundalul căruia se profilează detaliile în spiritul arhitecturii renaşterii italiene: pilaştri între ferestre, arhivolte cu muluri, bolţarul central evidenţiat, baluştri sub plita de pervaz. O intrare secundară conducea dinspre str. Puşkin, soluţionată sub forma unui portic, dominat de un balcon la etaj.
La începutul secolului al XX-lea, din partea curţii a fost alipită capela Sf. Nicolae, autor, se presupune, este M. Seroţinski. Accesul are loc de pe palierul scării de acces la etaj, sub capelă fiind un spaţiu folosit în calitate de sală sportivă de iarnă. Interioarele erau luminate prin ferestre largi, pereţii decoraţi cu stucaturi şi imaginea îngerilor la colţuri.
