Constă din două imobile construite în timp diferit, care începând cu anul 1899 până în 1940 au aparţinut familiei Şapiro-Rozenfeld.
Liter A. Primele informaţii documentare sunt din 1847, când proprietară era Pelaghia Verlikovsky. În octombrie 1897, o parte a curţii, orientată spre strada Podoliei (Bucureşti), a fost cumpărată de arhitectul Ţalil Ghingher, după propriul proiect şi în 1899 a fost construită clădirea cu două etaje, datare confirmată în emblema sa şi de data înscrisă în frontonul rezalitelor laterale ale etajului doi a clădirii.
Este o casă de piatră, ridicată în două etaje, pe un plan rectangular, aliniată la linia roşie a străzii. Are nouă axe compoziţionale, de ferestre şi uşi, amplasate lateral la etaj şi central la parter, care conduce în curte. Intrările la etaj sunt de pe galeria posterioară a casei. În rezalitele laterale se află balcoane, dominate de două porticuri cu câte două coloane ale ordinului corintic, dominate de un fronton triunghiular. Faţada abundă în detalii ale decoraţiei plastice: ancadramente, bosaje, panouri, care aduc monumentalitate deosebită. Partea superipară a casei avea un parapet din tumbe şi grilaj metalic.
Liter B. Primele informaţii documentare sunt din 1847, când proprietar era Andrei Petrov. În 1903 această clădire este cumpărată de negustorul Iţko Zonis, care între anii 1904 şi 1905 demolează vechile construcţii şi pe acel loc construieşte clădirea actuală.
Este o casă cu două etaje, amplasată la colţul cartierului, mărginită de strada Vlaicu Pârcălab, aliniată la liniile roşii ale acestor străzi. Din partea străzii Bucureşti conduc intrări, iar poarta de acces se află dinspre Vlaicu Pârcălab. Situaţia urbanistică a condus la teşirea colţului orientat spre intersecţia străzilor, cu o firidă adâncă pentru montarea unei statui. Faţadele, cu compoziţii simetrice, sunt cu rezalit laterale şi centrale, prin care are loc intrarea în clădiri. Intrările au aspectul unor porticuri din două coane, care susţin balcoanele etajului.
