Este una dintre vechile lăcaşuri de cult din republică şi din Chişinău, care purta hramul Naşterea Maicii Domnului, anul edificării fiind de fapt incert. Tradiţia ştiinţifică numeşte anul 1752, iar păstrată în popor indică drept ctitor pe pârcălabul Chişinăului Vasile Mazarachi, serdar şi vistiernic, atestat în Chişinău în 1739 şi 1741.
Este situată pe teritoriul oraşului Vechi, pe un promontoriu de pe malul râului Bâc, construită deasupra Fântânii Mari, cunoscut drept Fontalul oraşului, cu canotaţii deosebite în istoria aşezării. În prima fază, biserica, atestată în februarie 1789, avea hramul Sf. Iachim şi Ana. în timpul lucrărilor de reparaţie din 1812 arhitectura a fost modificată: schimbat aspectul părţii superioare a pereţilor, suprimată turla de deasupra naosului şi schimbat hramul bisericii în Naşterea Maicii Domnului.
Biserica este de tip triconc, alcătuită dintr-un naos alungit, cu două abside laterale semicirculare în plan, despărţit prin arcuri dublouri de absida altarului semicirculară la est şi pronaosul pătrat la vest. În colţul de sud-vest al pronaosului, este o scară în spirală care urcă la camera clopotelor a clopotniţei, adăugate ulterior. Sistema de boltire a spaţiilor interioare este realizată prin calote sferice pe pendantivi, susţinute de arcuri pe console şi stâlpi angajaţi de colţ în pronaos. Absidele sunt acoperite cu semicalote sferice. Toată boltirea interioară este ascunsă sub un acoperiş în pante, rotunjit deasupra absidei altarului
Clopotniţa bisericii este în două caturi, acoperită cu o cupolă în formă de clopot. La primul nivel se află un pridvor acoperit cu o calotă sferică, la al doilea – camera clopotelor cu deschideri largi în arc. Partea inferioară era deschisă, cu arcurile sprijinite pe pereţii de vest şi pe doi piloni pătraţi în secţiune.
Decoraţia plastică exterioară a bisericii se rezumă la o friză pe sub cornişa pereţilor, compusă dintr-un brâu cu muluri, care înconjură biserica, coborât mai jos pe suprafaţa absidelor laterale, deasupra ferestrelor cornişe triunghiulare, influenţe ale neoclasicismului.
În 1838 s-au întăriţi pereţii exteriori prin contraforturi. La următoarea reparaţie biserica a fost înzestrată cu un pridvor. În 1856 s-a schimbat catapeteasma şi podelele. În 1914 s-au mărit ferestrele din turnul clopotniţă.
În 1960, biserica a fost cedată comunităţii creştine de rit vechi rus, când i s-a schimbat şi hramul. Pentru a corespunde exigenţelor acestui rit, în anii 90 ai secolului XX, au fost construite pridvoare laterale pentru accesul separat al bărbaţilor şi femeilor, care a modificat aspectul bisericii.
