Este fosta catedrală a bulgarilor, construită pe locul alteia mai vechi. Se află în partea vechi a oraşului. În anii 90 clădirile din apropierea de nord a bisericii au fost demolate în legătură cu prelungirea străzii V. Alecsandri, cea ce a contribuit la deschiderea vederii asupra bisericii, care s-a pomenit amplasată la colţul cartierului.
Prima biserică a apărut pe acest loc în 1807, ridicată de comunitatea bulgarilor, aşezaţi aici de curând. Devine neîncăpătoare şi în 1813 s-a intenţionat construcţiei a doua biserici (viitoarea Sf. Gheorghe).
Bisericii i se acordă statut de catedrală în 1815, o parte a bulgarilor se întorc în patrie, biserica fiind suficientă pentru grupul rămas de bulgari. În 1923 biserica suferă un incendiu dezastruos, în urma căreia este refăcută total între anii 1827–1830.
Corpul bisericii are o formă alungită, partea centrală lărgită treptat, încununată cu o turlă, cu turnul clopotniţă alipit în faţa intrării, cu absida altarului circulară. Arhitectura edificiului a fost creată sub influenţa stilului baroc, care se evidenţiază, mai ales, în realizarea artistică a interiorului. Compusă din compartimente obişnuite ale bisericii din arealul balcanic, sub forma a două travee cu contur plastic, care corespund naosului şi pronaosului, boltite cu calote sferice, ele îşi pierd delimitarea precisă, fiind unite prin gol larg de trecere. Pilaştrii, care susţin construcţia bolţilor, sunt alipiţi pereţilor, dotaţi cu antablamente curbe şi cu cornişe proeminente. Integritatea spaţială este întregită de pictura murală, care acoperă toate suprafeţele pereţilor şi sistemul constructiv de boltire, executată în 1936 de P. Piscariov.
Influenţa stilului baroc se manifestă şi în exterior, remarcându-se silueta elegantă a bisericii cu trei porticuri, precum şi în detalii: profilul oprit şi frânt al acoperişurilor, în rotunjirea colţurilor pereţilor, în prezenţa nişelor semicirculare, destinate amplasării sculpturilor în ţările de origine a stilului.
