A fost construită la periferia Chişinăului, numită Mălina Mică, unde oraşul ajungea cu ultimele străzi conform planului din 1834. Biserica a fost construită în 1858 de negustorul Anastase Ciuflea, după dorinţa fratelui său defunct, Teodor, care a devenit cunoscută mai mult după numele ctitorilor, Ciuflea.
Este rezultatul mai multor amplificări. Iniţial avea o structură simplă, realizată după albumele-model de biserici din piatră, elaborate de arhitecţii ruşi la începutul secolului al XIX-lea, pentru a satisface nevoile spirituale ale locuitorilor din această parte a oraşului. Cu timpul mărirea numărului enoriaşilor a cerut lărgirea spaţiului interior. Clădirea are aspectul determinat de utilizarea la reconstrucţia de la începutul secolului al XX-lea a stilului ruso-bizantin, fiind dominată de o suită de turle mari şi mici, toate încununate cu cupole în forma bulbului de ceapă. Decorul plastic este inspirat, ca şi formele spaţiale, din arhitectura moscovită – arcaturi pe sub cornişe şi arcuri în acoladă, cornişe baroce ruseşti deasupra ferestrelor şi uşilor, toate au integrat părţile vechi şi noi ale bisericii, obţinându-se o expresie artistică unitară.
A fost o biserică parohială obişnuită până la începutul anilor ’60, când a primit statutul actual după închiderea catedralei oraşului Naşterea Domnului.
