Proprietatea imobiliară a fost formată pe la mijlocul secolului al XIX-lea, aparţinându-i ţăranului Vasile Lupovici Marin, care în 1880 o legalizează oficial în proprietate personală. În 1917el el vinde registratorului de colegiu Dmitrii Eliseevici Sovetov proprietatea sa, care consta din două case. În una din ele, orientată cu faţada spre stradă, locuia proprietarul, alcătuită din două încăperi cu 4 ferestre, în alta – se afla ferăria, amplasată în adâncul curţii.
Imobilul a fost construit pe un plan rectangular, ridicat într-un parter, aliniat la linia roşie a străzii. Faţada principală are compoziţie asimetrică, cu cinci axe, dintre care patru goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat lateral spre stânga, într-un rezalit plat, aflat lângă poarta de acces în curte. Între ferestre se află o firidă (fereastră oarbă). Arhitectura casei a fost realizată în spirit eclectic cu reminiscenţe ale clasicismului: intrarea este dominată de un fronton triunghiular, colţurile casei sunt evidenţiate prin lesene cu bisaje, ferestrele ancadramente simple. În 1996 ancadramentele ferestrelor au fost înlocuite cu ornamente pseudobaroce, aplicate şi în jurul uşii de intrare.
