Bernardazzi, 15

Casă individuală

Bernardazzi, 15
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la începutul secolului al XX-lea.

Primele informaţii documentare datează din 1896, când terenul de pământ era încă viran şi aparţinea lui Alexei Vasilievici Ivanov. Avea în lăţime 10 şi în adâncime 25,5 stânjeni, fiind format din două parcele: una cumpărată de la licitaţia publică din 1871, organizată de Uprava orăşenească, iar alta – de la Feodosii Antonovici Şiraev, Aceste parcele în 1896 le-a vândut lui Leibiş Gdalev Derşansky. Încurând va fi construită casa, descrisă în documentul din 1915: "Casă într-un etaj, acoperit cu ţiglă, constă din 4 camere, luminate prin 8 ferestre".

Clădirea este construită într-un etaj, ridicată pe un soclu înalt, aliniată la linia roşie a străzii, alungită în adâncul parcelei. Arhitectura casei este în stil eclectic, pe baza stilului clasic. Faţada principală este asimetrică, cu trei axe, două goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat spre stânga într-un rezalit plat, cu intrarea de pe trepte. Faţada este dominată de două frontoane triunghiulare amplasate simetric, unul deasupra intrării şi altul – deasupra ferestrei laterale. Decoraţia plastică este modelată din mortar, în jurul ferestrelor sunt chenare plate, frontoanele – înzestrate cu denticule.


Bernardazzi, 17