Datează de la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în 1940 era Constantin Malaneţchi.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan unghiular, într-un parter, pe un demisol înalt din cauza căderii reliefului, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor Armenească şi A.I. Bernardazzi. Arhitectura este eclectică, cu reminiscenţe clasice.
Faţada orientată spre Armenească, are o compoziţie simetrică, din şase axe, cinci goluri de ferestre (una astupată cu zidărie şi prefăcută într-o nişă) şi o uşă (astupată cu zidărie), care conducea la galeria de la faţada laterală. Faţada orientată spre strada A.I. Bernardazzi este modificată, iniţial avea şapte axe, toate goluri de ferestre, astăzi două ferestre sunt astupate şi una înlocuită cu o uşă. La faţada laterală exista o galerie deschisă. Colţurile clădirii sunt întărite vizual cu pilaştri cu caneluri ale ordinului doric, care susţin partea superioară a pereţilor, tratată drept un antablament, alcătuit dintr-o cornişă cu o friză netedă, separată printr-o bordură. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente din muluri cu "urechiuşe", cu cornişe rectilinii sub plita de pervaz – câte un bosaj "diamant".
