Datează de la începutul secolului al XX-lea, cu arhitectura în stil modern. În 1940 sunt atestaţi proprietari Iţic Daici şi F. Mordovici. În anii celui de al doilea război mondial clădirea a fost deteriorată, fiind reparată în 1947.
Este o clădire ridicată pe un plan unghiular, într-un parter şi etaj, cu faţada principală aliniată la linia roşie a străzii Armenească.
Faţada principală, orientată spre strada Armenească, este simetrică, cu şapte axe, cinci goluri de ferestre, cu două rezalite, în care la parter se află intrările principale în casa scărilor (una astupată cu zidărie), într-o nişă evidenţiat cu o plintă, cu partea superioară în arc în plin cintru, deasupra cărora, la etaj, le revin ieşi la balcoane cu grilaj ajurat. Ferestrele la etaj sunt rectangulare fără ancadramente, unite în partea inferioară printr-o plită de pervaz comună. La parter ferestrele formează o grupă, unită printr-o cornişă rectilinie şi o plită de pervaz comune, mărginită de pilaştri stilizaţi ai ordinului doric, cu plinurile dintre ferestre căptuşite cu cărămidă. Între etaje este un registru decorativ din carouri geometrice.
