În anul 1897 principesa Veazemsky, născută Eufrosinia Theodor Krupensky, a achiziţionat un enorm teren viran, cu suprafaţa de 8 deseatine 1429 stânjeni pătraţi. Acest teritoriu includea un sector de pădure, un lac, fânaţuri şi o parte a pârăului Buiucani, care traversa proprietatea. La sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, Eufrosinia Veazemsky construieşte pe acest loc clădirea cu două etaje a azilului pentru bătrâni. În anii postbelici în această clădire s-a aflat Consiliul de Miniştri, astăzi – este un bloc al Institutului de Arte.
Clădirea a fost ridicată în două niveluri, pe un plan în formă de teu, cu o puternică retragere de la linia roşie a străzii, pentru a proteja, prin crearea unui scuar în faţa clădirii, locuitorii azilului de animaţia străzii. Paramentul clădirii este în zidărie aparentă, din piatră făţuită, cu alternarea de nuanţe ale asizelor, diferenţierea lor la parter fiind accentuată prin introducerea bosajelor orizontale Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu trei rezalite, unul central şi două laterale, ce-i imprimă un aspect monumental. Rezalitul central este centrul compoziţional al faţadei, supraînălţat de un atic plin, cu aspect de arcatură oarbă, dominat de o cupolă cuplată din fâşii cilindrice. Partea centrală a rezalitului prezentă un balcon-tribună susţinut de console, cu ieşire din sala mare, luminată prin ferestre în arc în plin cintru.
Faţadele rezalitelor laterale sunt finisate cu câte un fronton triunghiular, cu imitaţia modilioanelor sub cornişă.
Teritoriul azilului a fost îngrădit din partea străzii cu un gard din piloni de piatră cu închidere din panouri ajurate metalice, ridicate pe un soclu din piatră.
