Casa a fost construită după 1918 de către profesoara Sofia A. Dunaevsky-Erhan, absolventa cursurilor Bestujev În luna ianuarie 1957 casa a fost luată în arendă de Direcţia principală pentru aprovizionarea Consiliului de Miniştri ai Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. În anii ’70–80 ai secolului al XX-lea, vila Sofiei Erhan devine sediul Societăţii de Prietenie şi Legături Culturale cu ţările streine de după hotarele Uniunii Sovietice. În această perioadă a fost modificată planimetria şi amenajările interioarelor.
La sfârşitul anilor 80 şi până în 1994 în această clădire s-a aflat sediul Uniunii artiştilor plastici din Moldova, după care devine sediul Ambasadei Statelor Unite.
Vila ocupă o poziţie dominantă, amplasată în axa străzii Maria Cibotari, aliniată la linia roşie a străzii Mateevici, soluţionată în forme eclectice, cu reminiscenţe clasiciste. Casa este cu două etaje, cu un plan în formă de teu. Din partea curţii interioare o scară mai îngustă urca la etaj, unde, de o parte şi alta a acesteia se aflau camerele izolate, care nu comunicau între ele. Sub o parte a casei, cu intrare din partea curţii interioare se află un subsol.
Faţadele sunt construite în zidărie aparentă, cu decorul plastică din detalii cioplite. Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu 9 axe, opt de ferestre şi una de uşă, amplasată central, într-un rezalit, dominat de un acoperiş piramidal, încununat de o fleşă. Intrarea în casă are loc printr-un portic, elementele căruia determină aspectul arhitectural al rezalitului central, transformându-l în cea mai expresivă parte a clădirii. Plastica faţadei este îmbogăţită de brâul dintre etaje, formată cândva din două rânduri de cărămidă arsă, amplasată pe muchie. Pereţii în partea superioară sunt finisaţi de o cornişă susţinută de console într-un ritm egal cu o friză elegantă sub forma unei arcaturi amintind maşiculele construcţiilor medievale. Rezalitul are acelaşi coronament, dar graţie unei plinte susţinute de console laterale, pare mai masiv. Plitele pervazurilor imită consolele de susţinere a acoperişului detalii ce conferă integritate clădirii.
Clădirea este finisată de un acoperişul sub forma unui trunchi de piramidă, cu o învelitoare din metal, alcătuită din solzi. Patru ferestre cu golul circular de aerisire decorează feţele acoperişului, încununat cu o fleşă îngrădită la bază de un grilaj din fier forjat, în decorul căreia a fost folosit motivul florii cuadrolobe.
În legătură cu adaptarea clădirii la diverse necesităţi, faţadele laterale şi faţada posterioară au pierdut din decoraţia plastică iniţială. Odată cu amenajarea casei drept sediu al ambasadei, arhitectura casei a fost modificată. A fost organizată o intrare laterală dinspre dreapta, unde se afla casa medicului Iulia Kviatkovsky.
